duminică, 17 septembrie 2017

Ghimbir

M-am trezit că a încolţit o bucăţică mică de ghimbir.
După un pic de cercetare pe net, am hotărât să-l pun în pământ - într-un ghiveci, afară.
După două-trei săptămâni, arată aşa:



Roşii sălbatice

S-au copt!!! Bucurie!
În ciuda faptului că au foarte multe seminţe, gustul e minunat! Aroma lor e de fruct! Seamănă cumva cu smochinele la textură şi gust.
Mie-mi plac nespus de mult!

Azi am recoltat şi seminţe pentru anul viitor.




*

Şi tot azi, am reuşit să fac ketchup.
Cam trei kilograme de suc de roşii (l-am pus la fiert înainte, să fie mai groscior - desigur, tot afară, la foc de lemne), un kilogram jumătate de ardei gras, kapia şi gogoşari copţi şi făcuţi pastă cu mixerul, cinci cepe mărişoare şi o căpăţână de usturoi, făcute şi ele pastă.
Am fiert până s-a îngroşat, apoi am adăugat cimbru şi frunze de ţelină uscate, o lingură de sare, piper, o sută de mililitri de oţet şi două sute de grame de zahăr.
Totul în borcane sterilizate (la jumătate dintre ele am pus şi busuioc uscat), iar acum încă sunt în bain-Marie.
Au ieşit şase borcane de patru sute de grame.

marți, 12 septembrie 2017

Pastă de măceşe

Îmi amintesc foarte clar borcănelele cu pastă de măceşe, pastă de coarne etc. din alimentarele ceauşiste cu autoservire. Mai din nostalgie, mai din dorinţa de a nu lăsa să piară neutilizate măceşele din grădină, mai din curiozitate, mai de dragul aprovizionării pentru iarnă, azi am purces la fapte.
Măceşul l-am cules de-aseară, aşa că azi am trecut direct la spălarea şi curăţarea măceşelor bucată cu bucată.
Conform cântarului de bucătărie, am obţinut 1,3 kg de măceşe. După fierbere, pasare şi diluare, am calculat şi am ajuns la concluzia că trebuie să pun 600 g de zahăr.
Am pregătit borcanele, le-am sterilizat în apă fiartă.
După ce pasta de măceşe a dat în clocote, i-am stins focul şi am pus-o în borcane, pe care le-am capsat şi le-am mai fiert un pic la bain-Marie, pentru siguranţă maximă.
Reţeta am luat-o de aici:

Mi-au ieşit 3 borcane de 400 g şi un borcan de 800 g.
Poze serioase nu am apucat să fac. Doar 2-3 cu telefonul.





(Primul meu) Ardei iute bishop's crown

Ardeii ăştia sunt tare frumuşei. La mine în grădină sunt în mare întârziere.
Anul viitor, voi ţine seama de sfaturile de la grădinarii de pe FB: o să fac răsadul încă din iarnă devreme, ca să avem ardei iute la începutul verii.
Acum, cele câteva fire pe care le-am pus (cred că vreo 6) sunt pline de ardei. Dar numai ăsta e roşu, ceilalţi mai au de aşteptat.

Ca să fiu sigură-sigură că nu pierd soiul, pe ăsta îl ţin pentru seminţe.
Nici nu i-am aflat gustul încă, dar nu mai are importanţă. Oricum sunt tare decorativi. Şi-s buni şi ca plante sanitare în grădina. Deci la anul vor fi (vorba nu mai ştiu cui) "un musai". :)





duminică, 3 septembrie 2017

Gem de prune

Am cules prunul - unul bătrân, de pe vremea foştilor proprietari. În nici un an nu a rodit ca anul ăsta. Deşi mâncat şi el parţial de omizi (ce invazie de omizi anul ăsta! ca niciodată!), prunele au fost multe şi sănătoase. Cum Tudor a plecat azi, l-am rugat ca înainte de plecare să mă ajute să culeg prunele, că singură, cu răul meu de înălţime, nu mă descurc.
Am adunat foarte multe, vreo patru găleţi. Una a mers la nepoţi (Nico, eşti pe fază? :) ), trei găleţi au rămas loco. Mamarea m-a ajutat să le spălăm şi să scoatem sâmburii, în timp ce mi-a repetat poveştile despre Busu, Tăriceanu, nea Ionel-Ionelule şi altele asemenea. :)

Iniţial, mă gândisem să fac magiun. Şi musai azi, pentru că se strică vremea şi voiam neapărat să fierb totul la ceaun, afară.
Dar cum nu erau foarte coapte şi nu prea dulci, m-am hotărât pentru gem.
La două găleţi de prune fără sâmburi am pus 3 kilograme de zahăr (mai întâi, 2 kg; apoi am mai adăugat unul, conform principiului  'după gust').


În timpul 'dezsâmburitului', am întrebat-o pe mamarea câte borcane crede că ies.
- Douăsprezece borcane mari!
Aşa a fost. Au ieşit fix douăsprezece borcane mari (de 800 g.).

joi, 31 august 2017

Corcoduşe în sare

Ieri am gustat corcoduşele  în sare, puse după reţeta de la Ierburi uitate.
Au o aromă plăcută de fruct.
Pentru că le-am pus spre finalul lui iulie, apucaseră să se coacă un pic. Dacă repet reţeta la anul, va trebui să o fac mai din timp.
Acum le-am pus în apă rece, pe care o schimb din când în când, să le mai desărez.

E o experienţă interesantă...
Acum trebuie să găsesc şi reţete la care să le folosesc.